Mănăstirile medievale cu frescă exterioară, monumente istorice cu valoare de unicat în întreaga lume incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, sunt între cele mai vizitate obiective din județul Suceava.
Toate secretele tehnice ale acestor extraordinare picturi exterioare care au rezistat atîtea secole nu au fost descifrate în totalitate, singurele păstrate fiind cele din perioada domniei lui Petru Rareș, dar ruinele bisericilor mai vechi de la Humor și Probota au dovedit că primele fresce exterioare au fost realizate în timpul lui Alexandru cel Bun.
Unic în lume este „Albastrul de Voroneț”, care este o nuanță a culorii albastre specifică frescei exterioare a Bisericii Mănăstirii Voroneț, nuanța acestui albastru fiind identică cerului Bucovinei din perioada culesului strugurilor.
A fost produsă, se pare, pe baza unei rețete secrete, având la bază mineralul azurit. Importanța acestei culori rezidă și în faptul că are o rezistență deosebită la influențele meteorolgice care distrug, în timp, fresca. Acest lucru este evident pe partea nordică și nord-estică unde fresca mai păstrează doar albastrul și un turcoaz, posibil derivat al albastrului.
Celebrul „Albastru de Voroneţ” se întâlneşte şi la alte mânăstiri din Moldova ridicate și pictate în aceeaşi perioadă, dar la Voroneț pare că această nuanță este mai vie.
Pictura exterioară a Voroneţului – realizată în anul 1547 pe o tencuială specifică, obţinută din mortar de var în amestec cu nisip şi cărămidă pisată – se remarcă printr-o deosebită rezistenţă la intemperii.
Specialiștii consideră că această conservabilitate deosebită a culorilor, în mod special a azuritului, a malachitului şi a perlelor în relief de pe veşminte, chiar şi pe suprafeţele uzate ale zidului, trebuie atribuită în primul rând liantului folosit şi unei tehnici speciale, deosebită de cea tradiţională a frescelor bizantine. Pe de o parte intensitatea culorii albastre dovedeşte că liantul nu putea fi constituit din var, care după uscare albeşte culorile cu care este amestecat. Pe de altă parte, luciul şi duritatea mortarului folosit pentru perle, în contrast cu suprafeţele de tencuială ale peretelui, demonstrează utilizarea altui liant decât varul curat.
